Cărțile anului 2016 – Partea I

 

Cărțile pe care le-am citit în 2016

Ziua 6 de #blogmas vine cu o retrospectivă a cărților pe care le-am citit în anul 2016.

Cititul îmi ocupă o bună parte din rutina zilnică, cu alte cuvinte, nu pot adormi, oricât de obosită aș fi sau oricât de mult m-ar durea ochii de stat cu privirea în monitorul calculatorului, ore întregi pe parcursul zilei, fără să citesc câteva pagini. Simt că lectura îmi ordonează și aliniază gândurile înainte de somn.

Așadar, aproape în ordine cronologică

2016-02-03 20.22.47Ea și el, Marc Levy

Un roman care m-a captivat și m-a dus în Paris. Îmi aduc aminte de un pod pe care stătea,zilnic un pictor sau de restaurantul de suflet al unor oameni, de iubire și acceptare de fugă și responsabilitate. de o actriță și de soțul dar nu numai!

 

 

 

 

Miniaturista, Jessie Burton

M-a dat pe spate, momentul în care deși simțeam că am înțeles parcursul romanului până la sfârșit, când am realizat cât de mult m-a tras, autoarea, pe sfoară și cum povestea a luat cu totul altă turnură și m-a țintuit în fața romanului până la ultima silabă.

Femeia de pe scări, Schlink Bernhard

Eh, aici nu-mi amintesc prea multe, deși am citit-o până la final. M-a plictisit, dar am stăruit în demersul meu și am finalizat-o. O femeie, trei bărbați și un tablou, o reuniune și un fir plictisitor al poveștii.

Octopussy,Boncea Cristina

Nu.

Mințile lui Billie Milligan, Keyes Daniel

Chiar și acum, după multe luni mă contrazic cu Alex. Eu susțin în continuare că tipul a fost conștient de toate acțiunile sale toată viața, un geniu malefic. Alex susține contrariul, că Billie a fost doar un om bolnav, iar Daniel Keyes ne lasă cu ochii în soare și ne spune că probabil doar istoria ne va dezvălui dacă Billie a fost sau nu un impostor. Este o poveste fascinantă despre mintea omului și puterea acestuia de a distruge și de a îi convinge pe cei din jur că nu el a fost de vină!

M-am hotărât să devin prost, Page Martin

…iar eu m-am plictisit de moarte! Nu credeam să găsesc o cărțulie atât de mică și nepotrivită pentru stilul meu de cititor.

Suge-o, Ramona!

Nu.

Strada dughenelor întunecoase, Mondiano Patrick

Mi-am zis să revin la acest autor, mai ales că este un autor care a primit premiul Nobel în 2014, dar Strada dughenelor întunecoase nu a fost chiar pe placul meu. Pornești pe un drum alături de personajul principal, simți că nu ajungi nicăieri, dar insiști, iar finalul probabil este doar pentru filozofi.

 

Cam atât în partea I.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s