Cărțile anului 2016-Partea II

Ziua 7 din#blogmas și devin din ce în ce mai mândră de mine că mă țin de această provocare.

Revin cu partea II  din retrospectiva cărților pe care le-am citit în 2016.

Promit să nu dezvălui, în descrierea fiecărui roman, subiectul acestuia, ci încerc doar să fac o mică prezentare  și să îmi spun mai mult, de fapt, părerea .

Alias Grace, Atwood Margaret

A fost primul roman pe care l-am citit, al autoarei, și mi-a plăcut foarte mult, mai ales că este o poveste țesută în baza unei fapte reale, petrecută în trecut. Elementele reale ale cazului cum ar fi mărturiile chiar și pozele făcute la proces, m-au făcut să îndrăgesc mult cartea aceasta. Aici am scris chiar și o recenzie!

Biblia pierdută, Bergler Ion

Un roman încârligat și încrengurat în stilul lui Dan Brown( chiar dacă autorul roman fuge de această asemănare). Mi-a plăcut chiar dacă, romanul oferă cu multă generozitate, totuși prea multă informație, prea multe detalii. Un stil narativ alert, o Sighișoara care-mi e foarte dragă și o un thriller misterios care te ține în suspans. Din păcate nimic inovator, ci mai degrabă o repunere în scenă a câtorva romane scrise de Dan Brown, sau cel puțin asta-i părerea mea.

Am fost sclavă Daesh: povestea unei fete kurde răpite de Statul Islamic, B. Jinan

Aceasta este o carte, dintr-un set de cărți cu subiect Islamic, set care mă sensibilizează foarte mult și despre care nu am putut scrie nicio recenzie până acum. Jinan și povestea ei, adevărată m-a făcut să înțeleg încă o data că oricâte ai avea în viață, tot îți trebuie, măcar un dram de noroc, pe care să știi să îl folosești la momentul oportun, sau o privire divină care să se coboare asupra-ți chiar și pentru o clipă. Jinan a scăpat cu viață, printr-o minune. Este o poveste captivantă și foarte emoționantă, dată fiind teroarea pe care Statul Islamic a instaurat-o în întreaga lume.

Exorcizat, Radu Găvan

Este un roman realist care descrie un tânăr într-o capitală neprietenoasă eu însămi am locuit. M-am identificat foarte mult cu personajul principal pentru că am trăit un pic, în degradarea pe care acesta o descrie în propria-i viață. Este un roman dinamic despre aventura unui suflet în goana după viață. Este amuzant, are scene dure, un limbaj, uneori greu de acceptat de cititorii cei pudici, dar este un roman pe care l-aș recomanda oricui dorește să citească un roman realist și contemporan cu lumea în care trăim cu toții.

Dona Juana, Lorena Lupu

O iubesc pe nebuna nebunelor, am văzut-o recent într-un clip pe youtube al emisiunii iUmor. Un sketch cu conotații profund pornografice, exact cum îi este și cartea. Îmi place vocea, dicția, dar mai ales tonalitatea ei. Exact așa mi-a sunat și mie în cap, vocea personajului principal , atunci când am citit cartea. Domnița are un limbaj care este oricum, numai banal nu, și o coerență de invidiat în acest roman. Mi-a plăcut la nebunie curajul cu care Lorena Lupu spune povestea unor artiști într-un club de travesti. Iar personajul principal este când femeie, când bărbat , când preia controlul, când se lasă dominată. Dacă nu vă feriți de cărțile care au un limbaj colorat, atunci, eu zic să citiți Dona Juana. Dacă m-ar ruga cineva să zic doar două vorbe despre acest roman, aș zice: Așa da!

Maestra, L.S. Hilton

Am citit-o într-o zi. Este un roman foarte dinamic, o combinație ciudată între cele 50 de umbre ale lui Grey și Sherlock Holmes?!?! iar acțiunea devine din ce în ce mai alertă pe măsură ce înaintezi cu lectura. Personajul principal feminin este absolut surprinzător. Abundă de scene de sex, crime, un limbaj cât se poate de colorat, un detectiv și multe opere de artă. Aș putea spune că este un roman relaxant, dar aș minți, pentru că te ține în suspans și cu tensiunea crescută. Abia la final poți respira ușurat. Citește-o și spune-mi cum ți s-a părut.

Central Park, Guillaume Musso

Ușurică și simpatică, mici elemente fantastice, sau cel puțin acolo-ți zboară gândul de câteva ori. Un el și o ea, care se trezesc și astfel întâlnesc pentru prima dată, amnezici fiind, legați cu cătușe, într-un parc din New York, ei fiind undeva prin Europa în ultimele 24 de ore.  Citisem Fata de Hărtie( 2013) scrisă tot de Guillaume Musso, ambele mi-au plăcut. Stilul de scris al lui Musso mă duce cu gândul la Marc Levy și ale sale romane, adică ușurele, relaxante, ingenioase, pe scurt plăcute!

Va urma,

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s