Gargui, Andrew Davidson

A trecut ceva vreme de când am citit acest roman, dar chiar și după un timp, sunt multe detalii de care îmi amintesc.

Nu vă speriați! nu vă voi dezvălui prea multe.

Andrew Davidson este autorul unui singur roman și anume, Gargui, pentru care a făcut cercetări și s-a documentat , timp de 7 ani, câtă vreme a fost profesor de limba engleză în Japonia, și credeți-mă acest roman este plin de simboluri, pilde, povești care se întrepătrund, echilibrat, cu acțiunea.

Imaginea pe care o am încă proiectată, în memorie, este următoarea:

Mi-l imaginez pe Andrew Davidson îmbrăcat într-o mantie neagră, cu o capă lungă, și amestecând cu un toiag mare, într-un cazan în care a aruncat cu bună știință: durerea, suferința atroce, moartea  și renașterea, misterul și suspansul, firescul și supranaturalul, bolile psihice, cultura, arta, geografia, iubirea, speranța dar și deznădejdea.

Când s-a întâmplat nenorocirea de la Colectiv, m-am gândit la această carte, apoi m-am cutremurat, pentru că povestea se centrează pe perioada de convalescentă a personajului principal, un actor de filme pornografice,deosebit de frumos, care arde într-un accident rutier în urma căruia pierde tot, inclusiv organele genitale, mai puțin propria viață. Naratorul povestește în detaliu, chinurile fizice dar mai ales cele psihice prin care trece pacientul, dar și călătoria pe care acesta o face alături de Mariane Engel care este o sculptoriță de garguie dar și o apariție supranaturală care condimentează toată acțiunea romanului.

Poate cel mai important aspect care mă leagă atât de mult de romanul acesta este că nimeni altul decât, acum, soțul meu este cel care mi-a recomandat-o pe vremea când îmi făcea curte și aflase că una dintre marile mele pasiuni este să citesc. Ce-i drept mi-a recomandat-o cu jumătate de gură, pentru că m-a avertizat că urma să citesc o carte deosebit de dură, cu un limbaj licențios, pe alocuri, dar extraordinar de interesantă mai ales prin prisma referințelor către mari filosofi germani, sau a câtorva povești-pilde din diferite perioade ale omenirii și diverse zone geografice, toate având ca laitmotiv, iubirea care nu moare niciodată și transcende oameni și veacuri.

Este un roman pe care îl recomand tuturor acelora care vor să intre într-o variantă mai ușoară și digerabilă a Infernului lui Dante, dar  care trebuie să își asume un puternic impact emoțional. Romanul este structurat pe capitole pline de suspans, mister și este atât de bine scris încât lecturarea este o pură plăcere.

Este o scriere originală despre toate emoțiile care-l încearcă pe om, dar și despre demonii care-i dau târcoale, în timpul vieții sale.

Este o călătorie către sine, dincolo de orice este palpabil sau are o formă bine definită.

Oricât de răi, haini, nebuni am fi, cu toții avem un sâmbure de iubire pe care îl putem dezvolta și  împărtăși cu ceilalți, trebuie doar să începem să îl căutăm.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s