Băiatul cu pijamale in dungi, John Boyne

”-Vai Alex, îmi este frică să citesc ultimele două capitole.

-Atunci citește-le mâine, nu vreau să plângi din nou.”

Nu l-am ascultat, dar nici nu am plâns, pentru că tristețea a fost atât de profundă încât și lacrimile mi-au încremenit în canalele lor.

Ce mi s-a întâmplat a fost însă altceva, mi-a dispărut somnul, până aproape de dimineață,pentru că deși ficțiune, totuși povestea mi-a amintit de o perioadă neagră a umanității, când oamenii au redevenit animale fioroase.

Este prima oară, când dau anul acesta, peste o carte care-mi place într-un procent de 50 % și care nu îmi place în celelalte procente rămase. Se simte nehotărârea, nu?

Mi-a plăcut ideea în sine, pentru că este vorba despre un băiețel neamț, Bruno, care locuiește de partea cealaltă a gardului care împrejmuiește lagărul Auschwitz și care-și face un prieten de vârsta lui, pe Shmuel, un băiețel evreu, care nu trebuie să vă mai spun unde locuiește. Bruno înțelege așa cum poate un copil de 9 ani să înțeleagă războiul, prigonirea, clasificarea raselor umane, stigmatizarea.

Ce nu mi-a plăcut este că deseori, autorul a uitat că personajul prin care a ales să-și exprime gândurile, este doar un copil, ale cărui acte nu se potrivesc cu gândirea profundă pe care autorul i-o oferă, constant. De aici și cuvânt neverosimil, care mi-a urlat în cap, de la început până la sfârșit.

De asemenea nu am apreciat deloc americanizarea unor cuvinte cum ar fi Out-With, referindu-se la Auschwitz sau Fury, referindu-se Führer

Din nou am avut senzația că autorul, deși a avut o idee bună, s-a grăbit să publice cartea.

Finalul este zdrobitor, iar eu l-am prevăzut 100%, de unde și frica de a citi confirmarea.

Nu aș recomanda-o copiilor pentru că nu mi se pare că ar înțelege mesajul, dealtfel sfâșietor, plus ar putea crede că bagatelizarea unor cuvinte ca cele de mai sus este permisă.

As recomanda-o adulților, dar i-aș avertiza asupra faptului că este o scriere ușoară cu un vocabular restrâns, este o lectură rapidă, pentru o după-amiază liniștită, dar care va sfâșia inimile, la final.

Deci cum spuneam la început 50% da, 50% nu.

Nu vă ajut, nu-i așa?

Spor la citit!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s