Eu sunt femeie, Maria Cristiana Tudose

1053300.jpg

Și eu, și mama, și mamaie!

Toate trei suntem femei cu experiențe emoționale diferite, ne-am fost alături tot timpul, ne-am susținut, ne-am sfătuit, am încercat să ne înțelegem una pe alta, chiar dacă nu am reușit de fiecare dată.

Duminică a fost ziua de naștere a bunicii mele și mi-a mărturisit că dimineața, când s-a trezit, a intrat într-un tunel lung al vieții ei de 80 de ani, s-a dus adânc în copilărie, s-a întâlnit cu părinții, bunicii ei, prietenii de joacă, a plecat la liceu la București, s-a măritat cu tataie, apoi mami le-a luminat zilele. O viață frumoasă cu de toate, așa cum este sănătos să o ai, cu emoții, cu bucurii, cu pierderi, cu iluzii, cu fericire, cu necazuri, cu muncă, cu responsabilitate, cu iubire, cu zâmbet, cu prietenie, cu lacrimi.

La o primă vedere, superficială, romanul de față poate părea o colecție de truisme. Nimic mai greșit să vezi romanul așa!

Ne construim viețile în jurul experiențelor pe care le trăim sau despre care auzim că au fost trăite de alții. Ne ascundem după necazurile celorlați și ne place să despicăm firul în patru atunci când nu suntem noi, cei în discuție. Pentru a ne feri eșecurile, de ochii judecății, tindem să nu vorbim despre experiențe negative care ne murdăresc cu venin sufletele, nu cerem ajutor pentru că suntem mândri, nu acceptăm vorbe dulci atunci când, discret, acestea vin din partea apropiaților, fugim de noi, încercând să lăsăm în urmă experiența emoțională care pare că ne doboară, apoi obosiți de atâta fugă, ne oprim pentru o secundă, fatală, când rănile nevindecate alte trecutului ne sfâșie răsuflarea.

M-am identificat, poate prea mult, cu Maria, unul dintre cele 3 personaje principale ale acestui roman. M-am identificat cu inocența cu care, în trecut, Maria a cunoscut dragostea, dorința neîmpărtășită cu care a așteptat semne de iubire, prețuire și respect. M-am identificat cu lungul salt către podeaua tare și rece care i-a/mi-a izbit sufletul cu forța unei megatone atunci când a/am realizat că nicio lege scrisă sau nescrisă a lumii nu răsplătește dragostea cu dragoste.

Maria, Laura și Elena, trei generații de femei cu povești și abordări diferite despre dragoste încap, cu multă emoție, în acest roman pe care Maria cu atâta curaj, ni-l mărturisește. Curaj? Da, curaj, pentru că ea nu își ascunde povestea, decât în spatele cuvintelor.

Acest roman nu se povestește ci se trăiește, citindu-l. Poate și tu ai simțit că iubești și nu ești decât folosit, poate și tu te-ai văzut în dorința celui care te-a respins odată, poate și tu ai simțit cum e să-ți fie rupt sufletul în bucăți, poate și tu ai fost mințit, trădat, nerespectat, poate și tu trebuie să citești această carte, care are la sfârșit câteva surprize emoționante, pe care nu doresc să le dezvălui cu niciun chip, vreau să te surprindă și să te emoționeze și pe tine, acela care o vei citi.

Mi-a plăcut foarte mult această poveste, pentru că doar cei care au ieșit din iadul suferinței pot înțelege, la o intensitate superioară, dragostea pe care o trăiesc în prezent. Cel puțin acesta este cazul meu, pentru că pentru prima data în cei…ani, în sfârșit există un om care-mi împărtășește dragostea și respectul cu dragoste și respect. Soțul meu.

Spor la citit!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s