25 Decembrie

Fără excepție, începând cu 1 decembrie am scris pentru #blogmas câte un articol. Am făcut-0 pentru că sunt cea mai puțin disciplinată femeie, pe care o cunosc și am simțit nevoia să respect o provocare.

Am publicat articole bune, dar și mai puțin bune, însă important este că am reușit cumva să nu ratez nicio zi, indiferent cât de obosită am fost sau cât de aglomerată mi-a fost ziua la birou. A fost o experiență pe care o voi repeta în anul 2017, împreună cu alte provocări de acest gen( pe această cale, nu ezitați să mă tăguiți sau să îmi propuneți challengeuri).

Am început un concurs și m-am bucurat să ofer 2 cărți. M-am hotărât să fac multe concursuri în 2017 pentru că îmi place să dăruiesc.

Am avut multe de câștigat, scriind zilnic timp de 25 de zile, de la interacțiunea cu oameni necunoscuți cu care împărtășesc pasiuni comune până la satisfacția de a mă ține de un program auto-impus.

Pagina Una care citește a avut și ea de câștigat, a devenit mai cunoscută și urmărită. Mesajele apreciative pe care le primesc( + Instagram sau Facebook), mă bucură foarte mult și îmi dau curaj să continui în acest proiect pe care l-am început cu câteva luni în urmă.

Am aflat despre mine, că atunci când îmi place să fac ceva, pot fi disciplinată, fapt pentru care strategia mea de viață s-a schimbat complet. Primul lucru pe care îl fac pentru a îmi îmbunătăți viața , în fiecare zi,  este să îmi re-prioritizez toate activitățile și întâlnirile.

Am o listă completă de dorințe, realizabile, pentru anul 2017 și în curând voi publica articolul, pentru a reveni peste aproximativ 365 de zile asupra listei.

Sper că ați avut o zi de Crăciun așa cum v-ați dorit-o!

Vouă vă plac tag-urile/challenge-urile?

 

Ora de aur, Ann Leary

ora_de_aur_350Am citit acest roman anul trecut, iar azi, făcând rondul de rutină prin bibliotecă, mi-am adus aminte de povestea asta.

O recomand pentru că mi-a plăcut foarte mult. Un alt fel de roman. Povestea unei vieți prin ochii unei femei de 60 de ani, care este un agent imobiliar de succes și despre care vecinii cred că este vrăjitoare. Probabil că  stă în noi toți, tendința de a mistifica lucrurile pe care nu le înțelegem. E drept și Ann Leary ne ajută prin personajul feminin pe care l-a creat, Hildy  Good, despre care se zvonește că ar fi descendenta unei faimoase vrăjitoare din Salem.

Ceea ce părea a fi neinteresant,în primele pagini, s-a transformat într-o poveste captivantă, frumoasă de care m-am desprins cu greu. M-a captivat și mi-a arătat și fața mai puțin plăcută din viața unei femei, supusă propriilor vicii.

Ora de aur este despre prietenie, încredere, vicii, dependență, nesiguranță, succes, frică, teamă și curaj. Este un roman cu dialoguri interesante, prin intermediul cărora află de adevărate abilități și de intuiția extraordinară a personajului principal.

Spor la citit!

Minciuni pe canapea, Irvin Yalom

 

minciuni-pe-canapea-editia-2014_1_fullsizeAm citit acest roman în anul 2013, dar a fost atât de bun, încât rețin multe detalii, chiar și azi după trei ani și peste 100 de cărți citite.

Trebuie să menționez că scriitorul este și un psihoterapeut renumit care a publicat numeroase tratate de specialitate și probabil acesta este motivul pentru care romanul, care are ca personaj principal, un psihoterapeut, a ieșit atât de bun și bine.

Povestea nu e simplă deloc, dar în societatea asta ciudată, în care trăim cu toții astăzi și în care înnebunim pe zi ce trece, intriga romanului pare fi o posibilă realitate.

Este vorba despre etică și confidențialitate, despre încredere și trădare, despre adevăr și minciună, despre vulnerabilitate. Ei bine, toate acestea se amestecă iar pacienții schimbă rolurile cu psihoterapeutul, într-un dans inteligent, care ne oferă, nouă cititorilor, momente de-a dreptul comice.

Tema vulnerabilității care este prezentă în acest roman, cap-coadă, ia diferite forme care merită citite și analizate, căci surpriză! Vulnerabilitatea ne poate învălui și pe noi, imediat face haț și greu o mai dăm la întors.

O minunăție de roman, pe care l-am declarat, la momentul respectiv, cel mai bun roman al anului.

Acestă carte face parte, constant, din recomandările mele.

De aceea vă spun că:

Citind această carte veți afla despre transferuri emoționale, despre tras pe sfoară, despre sinceritate, despre terapii experimentale și riscul acestora, despre etică și deontologie, despre mintea oamenilor care vor, cu orice preț, să își atingă scopul. Și toate astea într-o atmosferă amuzantă, scris inteligent, cu un vocabular frumos.

 

Sticletele, Donna Tartt

sticletele_1_fullsize.jpgZiua22 #blogmas

Un roman care sperie prin mărime(1108 pagini) dar care, în ciuda dimensiunii, este foarte bine scris, coerent, iar fluența acțiunilor nu plictisește, am simțit doar sper final că autoarea s-a încurcat un pic în niște descrieri lungi, însă nimic care să mă oprească din citit.

Cumva, îmi era dor să citesc o carte care să se centreze pe viața  unui adult încă din copilăria acestuia, pentru că este fascinant să urmărești evoluția, să vezi cum se dezvoltă, să înțelegi pericolele la care acesta s-a expus sau a fost expus de către apropiați. Apoi să vezi copilul care se transformă într-un adolescent, să observi, din locul tău confortabil, din spatele copertelor, cât de urâte pot fi trăirile unui adolescent, cât de naiv și credul poate fi un  un copil, poleit de o adolescență dură, cât de nepotriviți pot fi adulții din jurul acestuia. Apoi, vezi cum adolescentul se transformă într-un tânăr care începe să discearnă între rău și bine, începe să face alegeri, află ce este dragostea, prietenia, continuă să facă greșeli, iar într-un final, tânărul se transformă într-un adult care începe să culeagă ce copilul, adolescentul și tânărul din el, au semănat în anii trecuți, iar adultul devenit, trebui să găsească soluția , să vindece rănile, să oblojească sufletul, să facă din nou alegeri.

Cartea este fascinantă, și credeți-mă, m-am abținut cât am putut să nu v-o povestesc. Este o poveste , care mi-a rămas în suflet, pentru că Donna Tartt a avut grijă să insereze multe întâmplări, generatoare de diverse emoții. De asemenea, scriitoarea a reușit să creioneze foarte bine fiecare personaj, toate sunt bine definite și au scopuri clare în viața personajului principal Theo Decker. Nu rămâne decât să le descoperiți

Oamenii fericiți citesc și beau cafea, Agnes Martin Lugand

oamenii-fericiti-citesc-si-beau-cafea_1_fullsize

M-a atras titlul și am cumpărat cartea fără să citesc nici măcar o recenzie, mi-am asumat faptul că s-ar putea ca titlul să mă fi indus în eroare. Și așa a fost, dar nu mi-a părut rău. Dovadă stă drumul meu, în prima librărie, cu intenția de a cumpăra și cartea ce a urmat acesteia, pentru că pe Oamenii fericiți citesc și beau cafea  am citit-o dintr-o răsuflare.

M-a emoționat foarte mult , iar în  primele 40 de pagini am avut un nod în gât și lacrimi în colțurile ochilor.

Neplăcutul eveniment din viața Dianei, o destabilizează complet. Nu o mai interesează nimic, nici de părinții săi nu-i mai pasă, iar viața pentru ea, nu mai este decât o tortură continuă care începe cu fiecare dimineață în care deschide ochii. Trebuie să fie cumplit să experimentezi așa traumă. ( o afli din primele pagini 🙂  )

În ciuda acestui subiect trist, Lugand reușește cumva să transforme o situație fără scăpare sau vindecare într-una cu soluții reale, pentru că numai moartea e iremediabilă, așa-i? Pentru restul, sau mai ales pentru cei rămași printre noi, viața continuă.

Lectura este una simplă și care te solicită emoțional pentru că treci de la tristețe profundă, la speranță de la deznădejde la încercarea de a depăși momentul traumatizant, de la ură la dragoste, de la vină la speranță și tot așa, un amestec de sentimente și trăiri, dar Atenție!, scris frumos și într-o notă pozitivă.

Mă fascinează astfel de lecturi, care expun o situație posibil reală , dar și o soluție, care de multe ori nu este chiar ușor de acceptat, însă viața are în fiecare zi surprize pentru noi sau pentru personajele care ne trec pragul sufletului, atunci când deschidem copertele.

Cu ce am rămas eu din cartea asta? Cu o a nu știu câta confirmare, a faptului că omul atât fizic, dar mai ales psihic este programat și deține abilitățile necesare, care-l ajută să se redefinească, să înceapă din nou de la zero până îi reușește, adică are puterea să lupte, sau dacă nu o are trebuie să citească astfel de cărți menite să îi dea putere și celui mai slab.

Mi-a plăcut, acum fug să citesc și Viața e ușoară, nu-ți face griji!

Cartea secretă a Fridei Kahlo, F.G. Haghenbeck

fg-haghenback-cartea-secreta-a-fridei-kahlo-c1Una dintre cele mai interesante și mai profunde cărți, pe are le-am citit în 2016! Mi-a plăcut foarte mult felul în care F.G. Haghenbeck a portretizat-o pe Frida Kahlo, despre care știam puține lucruri și anume că a fost o pictoriță originară din Mexic care picta niște ciudățenii(nu-s critic de artă!).

Toată imaginea minimalistă pe care o aveam, avea să se schimbe radical după acest roman, respectiv, ciudățeniile mi-au părut adevărate opere de artă în care Frida Kahlo a pictat iubirea în toate formele ei, ori știm cu toții ce fațete urâte poate avea iubirea atunci când avem așteptări prea mari de la parteneri.

Bineînțeles că povestea lui Haghenbeck este ficțiune, dar are la bază elemente reale din viața Fridei, prietenii celebre cu ar fi Dali, Lev Davidovici Troțki, Hemingway, Henry Miller, Tania, Picasso și o mulțime de alte celebrități ale acelor vremuri.

În general viața marilor artiști ajunge la un moment dat să fie controversată, poate și datorită expunerii lor. Haghenbeck construiește povestea acestui roman în așa fel încât te ține țintuit de copertele romanului și nu te lasă liniștit până nu  termini de citit. El îmbină armonios elemente reale cu dialoguri imaginate și presară discret, pe ici pe colo, elemente supranaturale. Supranaturalul pare să o urmărească pe Frida  chiar din ziua, copil fiind, în care aceasta suferă un accident cumplit care o lasă invalidă.

De aici pornește toată nebunia.

Există un cuvânt în limba engleză, outrageous, care descrie foarte bine viața Fridei, așa cum a prezentat-o Haghenbeck. Cu adevărat scandaloasă atunci, dar și acum dacă ar fi trăit în prezent. Frida este o bucătăreasă desăvârșită, fiecare capitol deține câte o rețetă, Frida este bisexuală, un comunist convins, un artist tulburat de sentimentele pentru artă dar și de cele pe care le nutrește pentru cel ce avea să devină soțul ei, Diego Rivera, un pictor celebru, mentorul Fridei.

Este povestea emoționantă și tulburătoare a vieții  unei femei-artist  care a iubit viața, prin artă, și tot ce i-a oferit aceasta.

Vă recomand să citiți acest roman, care pe mine m-a marcat și m-a făcut să urmăresc toate documentarele și filmele care au fost făcute după viața Fridei Kahlo

Viața de poveste a lui A.J. Fikry, Gabriele Zevin

Viața de poveste a lui A.J. Fikry, Gabriele Zevin

Dragoste la primele pagini. Mi-a plăcut foarte mult romanul, chiar dacă începe trist. Este o poveste despre dragoste, pasiune și dăruire.

Romanul este o poveste minunată despre viață cu toate părțile sale bune și rele.

Îmi place să citesc despre cum oamenii care-și găsesc puteri nebănuite ce-i ajută să depășească evenimentele tragice din viețile lor. Mă fascinează astfel de lecturi și mă fac să-mi cresc doza de pozitivitate din propria-mi viață.

A.J.Fikry este un văduv care o dată cu pierderea soției își pierde și pasiunea cu care își conducea librăria, în trecut. Apoi apare o minune iar atenția lui este complet redirecționată.

Fiecare capitol al romanului începe cu un fragment dintr-o carte celebră. Astfel că trecem de la F.Scott Fitzgerald, la Mark Twain sau Flannery O’Connor, apoi J.D. Salinger sau E.A. Poe…

Este un roman pentru pasionații de lectură pentru iubitorii de carte și în general pentru orice șoarece de bibliotecă.

Povestea în sine, dar și fragmente din alte cărți de la începutul fiecărui capitol ca lecturarea romanului să fie o adevărata sărbătoare.

Un apartament la Paris, Michelle Gable

Unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în 2016. Am o afinitate aparte față de cărțile ale căror acțiuni se petrec la începutul secolului trecut. E o plăcere să citesc povești care îmi aduc în prezent, întâmplări și obiceiuri din trecut.

Acest roman, este singurul pe care l-am citit în 2016 și care mi-a adus aminte de una dintre autoarele mele preferate Kate Morton, care este o maestră în îmbinarea poveștilor despărțite de zeci de ani.

Refuz cu obstinență să vă dau detalii despre intriga romanului, mi-ar plăcea să reveniți după ce o citiți, să discutăm în comentarii despre ea….

Vă spun doar atât:

Totul a plecat de la deschiderea unui apartament ce fusese închis timp de 70 de ani, din Paris. Toată frumusețea acestui roman este că Michelle Gable a construit acțiunea având la bază fapte dar și personaje reale.

Lectura acestui roman este plăcută și îmbină două povești, una se petrece în prezent și alta este dezvăluită cititorului prin prisma unui jurnal prăfuit și cu pagini rupte, găsit în apartamentul ce tocmai fusese deschis.

Michele reușește să împletească împreună cu Marthe de Florian, personajul principal, prezentul, trecutul, imaginarul și realitatea unor evenimente din trecut. O frumusețe de roman care  m-a făcut să înțeleg că prezentul meu poate vorbi în viitorul altora, doar prin simpla descoperire a unui obiect ce-mi aparține.

Trebuie să ai o imaginație foarte bună să concepi așa poveste, și să păstrezi atât de bine echilibrul între fantezie și realitate.

Viața personajului principal, Marthe de Florian, așa cum vede Gable s-a împletit cu pictori celebrii, politicieni faimoși, artiști și scriitori iubiți dar și huliți ai vremii.

Îmi pare că romanul are o structură coerentă și echilibrată. A fost o plăcere să îl citesc și chiar m-a emoționat la un moment dat, spre sfârșit. Pe scurt vi-l recomand atât vouă cât și apropiaților voștri, care iubesc lectura.

 

Ai uitat să râzi, Bogdan Munteanu

bogdan-munteanu-ai-uitat-sa-razi-c1

Am să asociez această carte, întotdeauna cu o zi de noiembrie însorită și călduroasă în Sibiu.

Am descoperit-o în librăria Humanitas, unde am petrecut mult timp, citind și răsfoind nestemate.

Ai uitat să râzi nu este doar o carte cu povestiri amuzante sau triste, ci cu întâmplări reale din viața noastră a tuturor.

17 povești  sau evenimente din viața unui om sau a mai multor. Unele cu tâlc , altele pur amuzante, unele chiar triste, dar finalul este valabil pentru toată lumea și aș concluziona:

Hei, omule, fii curajos și alege să vezi partea bună din oameni, și să vindeci  răutățile celor din jur. Nu-i așa că lumea ar fi mai bună dacă toți am râde mai des?

Cred că cine va găsi cartea aceasta sub brad, va avea câteva ore bune de reflecție.

”Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea” ,Romain Puertolas

romain-puertolas_extraordinarul-voiaj-al-unui-fakir_fisier-bunZiua 15 #blogmas, credeți-mă, sunt tare mândră că nu m-am pierdut pe drum cu această provocare. Abia aștept să vină articolul de pe 25, la care lucrez deja.

Azi, mă gândeam, oare de ce carte îmi e dor? Sau mai bine zis ce cartea mi-ar mai plăcea să citesc, dar să fie în stilul uneia anume?

Mi-am plimbat privirea pe rafturi și imediat am auzit o voce, era cea a lui Romain Puertolas care striga după mine:

Hei, tu, care te uiți pierdută-n raft, ai uitat că te-ai amuzat copios când mi-ai citit povestea?

Brusc, mi-am adus aminte.

Se făcea, că acum 2-3 ani, fiind într-o perioadă în care doream să citesc o carte recomandată, mai degrabă decât să caut eu însămi una, am găsit o referință către ”Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea”.

Cartea este de la Baroque Books, cea mai stilată editură, după părerea mea. O editură care pe lângă titlurile pe care alege să le publice, acordă o atenție deosebită asupra copertelor.

Cred că ”Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea” ar fi potrivit pentru un cadou de Crăciun. O poveste cu cel puțin două tăișuri. Este amuzantă, la limita posibilului, sarcastică, ironică, dar de asemenea, romanul de față este dincolo de fantasticul întâmplărilor personajului principal, un roman realist mai ales în contextul actual, al unei imigrări masive a populației sărace în interiorul  așa-numitei civilizații.

Cu siguranță Romain Puertolas s-a lăsat influențat de faptul că a lucrat timp de trei ani într-o agenție de combatere a rețelelor de trafic pentru imigranți, dar și că ocupă postul de analist al Direcției de Poliție a Frontierelor din Franța.

Romanul este o bijuterie cu un umor deștept, dinamic și care m-a surprins plăcut de la plecarea lui Ajatashatru Lavash (pronunţaţi J’attache ta charrue, la vache)din Rajasthan în Franța pentru a își cumpăra un pat cu cuie de la Ikea cu o bancnotă de 100 de euro…falsă.

Vă recomand să cumpărați două, una pentru voi și alta să o dăruiți. Sigur nu veți da greș!